MEDICAMENTUL IN SECOLUL AL XXI-lea ( 2 )

Prof.dr.docent DUMITRU  DOBRESCU

Universitatea de Medicina si Farmacie “C.Davila”,Bucuresti

Rezumat

Eseul de fata este inspirat de existenta unei descoperiri  personale a autorului privind  Homeopatia, conform careia HOMEOPATIA = FARMACOLOGIA HOMEOPATA.

Autorul porneste de la ideea  ca medicamentul homeopat este conditia indispensabila pentru existenta Homeopatiei, baza pe care este conceput si construit intregul edificiu al Homeopatiei.  Intrucat Homeopatia este sinonima cu Farmacologia homeopata, este, evident,  mai mult decat o  “metoda terapeutica” sau o “medicina alternativa” asa cum, in mod gresit,  a fost si inca este conceputa . In lumina noii descoperiri, ea este o stiinta medicala, stiinta medicamentului homeopat.

Aceasta idee justifica  o analiza mai larga a conceptului de medicament si a celor doua forme concrete de existenta a acestuia ( m.alopat si m. homeopat). Analiza scoate in evidenta fapte si realizari definitorii din perioada de la finele sec.al XVIII-lea  la inceputul sec.al XXI-lea

( “ Trecut” ) si din epoca actuala, la inceputul sec.al XXI-lea ( “Prezent” ). Pe baza datelor din aceste doua capitole, autorul propune o incursiune in viitor ( “Perspective”).

Eseul demonstreaza ca bazele conceptuale ale Farmacologiei homeopate  experimentale au fost puse de Hahnemann , iar bazele Farmacologiei homeopate ca stiinta medicala, de autorul eseului.

Cuvinte cheie: Farmacologie, Alopatie, Homeopatie, Farmacologie homeopata

INTRODUCERE

Acest eseu este gandit si construit avand la baza o conceptie fundamentala privind progresul in cercetarea stiintifica si  in cunoasterea umana, conceptie exprimata magistral de biochimistul american de origine maghiara, Albert Szent-Gyorgyi, in lucrarea sa “Bioenergetica” (1957) :” A cerceta inseamna a vedea  ceea ce au vazut toti si a gandi asa cum nu a gandit nimeni” .

Pentru eseul nostru, pornesc de la “ ceeace au vazut toti”, ca tratamentele homeopate se fac prin prescrierea medicamentelor homeopate. Dar gandesc “asa cum nimeni nu a gandit”: ca medicamentul homeopat este  conditia indispensabila pentru existenta homeopatiei, este baza pe care este construit intregul edificiu al homeopatiei.

Evidentierea realitatii medicamentului homeopat este, totodata, evidentierea existentei unui al doilea tip de medicament, alaturi de cel utilizat in mod curent in terapeutica din toata lumea, medicamentul alopat. Numele comun de medicament, pentru cele doua forme concrete de existenta a lui, este expresia unui concept comun de medicament. Cele doua forme ale medicamentului sunt analoge ( au origine, functii,structura etc. asemanatoare).

Pe de alta parte, este cunoscuta existenta stiintei medicale a medicamentului alopat, Farmacologia (alopata). Prin analogie, trebue sa existe si o  stiinta a medicamentului homeopat, Farmacologia homeopata, despre care, din pacate, inca nu s-a vorbit, dar care va trebui sa intre cat mai repede in patrimoniul stiintific international, pentru restabilirea adevarului si repararea uneia dintre marile greseli ale medicinii. Din cele expuse rezulta ca exista o singura Farmacologie , ca expresie a conceptului unic de medicament, cu doua ramuri, corespunzatoare celor doua tipuri de medicament. Eseul de fata contine o analiza a homeopatiei de pe pozitiile Farmacologiei, analiza din care au reiesit concluzii de mare interes.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste medicamentul ca :”orice substanta  sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat in vederea modificarii sau studierii unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului caruia ii este adminiustrat”.

Legea fundamentala  generala a medicamentului, care nu cunoaste nici o exceptie, este :”medicamentul actioneaza asupra functiilor organismului, pe care le modifica in sens pozitiv (stimulator) sau negativ (inhibitor).”Nici un medicament nu poate crea functii noi in organism.Subliniez ca definitia medicamentului si legea lui fundamentala generala sunt aceleasi, atat pentru medicamentul alopat cat si pentru cel homeopat. Actiunile fiecareia dintre cele doua forme concrete de medicament se manifesta ca expresii a cate doua legi fundamentale specifice, care se subordoneaza legii fundamentale generale a Farmacologiei.

Medicamentele alopate actioneaza pe baza “legii contrariilor” si “ legii dozelor ponderale”, care sunt legi fundamentale ale Farmacologiei  alopate. Din punctul de vedere al practicii medicale  ALOPATIA este o metoda terapeutica si inseamna TERAPIE CU MEDICAMENTE  ALOPATE sau FARMACOTERAPIE ALOPATA. Din punct de vedere stiintific ALOPATIA este FARMACOLOGIA MEDICAMENTELOR  ALOPATE. Aceata cuprinde toate cunostintele despre medicamentele alopate, deci, alaturi de Farmacoterapie si Farmacocinetica,Farmacodinamie,Farmacotoxicologie,Farmacografie, Farmacoepidemiologie. Aceste capitole sau subramuri ale Farmacologiei s-au format in timp, ca urmare a cresterii enorme a volumului si diversitatii cunostintelor despre medicamente.Din punct de vedere conceptual ALOPATIA este o doctrina medicala bine definita.(doctrina = “totalitatea principiilor unui sistem stiintific”).

Medicamentele homeopate actioneaza pe baza “legii  similitudinii” si “legii dozelor subponderale si/sau infinitezimale”, care sunt legi fudamentale ale Farmacologiei homeopate. Din punctul de vedere al practicii medicale HOMEOPATIA este o metoda terapeutica si inseamna TERAPIE CU MEDICAMENTE HOMEOPATE  sau HOMEOTERAPIE  sau FARMACOTERAPIE  HOMEOPATA. Din punct de vedere stiintific HOMEOPATIA  este FARMACOLOGIA MEDICAMENTELOR HOMEOPATE. Aceasta inseamna ca, in vorbirea curenta, cand se pronunta homeopatie, se omite, in mod nejustificat si eronat, faptul ca pentru aceasta terapie sunt necesare si celelalte aspecte, mentionate mai sus, la medicamentele alopate.Din punct de vedere conceptual HOMEOPATIA este o doctrina medicala, comparabila pe multiple planuri cu alopatia, cu care formeza o unitate, definitorie pentru domeniul medicamentului.

Este interesant de evidentiat diferentele in perceptia celor doua tipuri de medicamente, atat din partea medicilor si farmacistilor cat si a populatiei. Alopatia este, practic, singura terapie stiintifica cu medicamente, practicata in toata lumea. Cu toate acestea sau tocmai de aceea, nimeni nu vorbeste de existenta ei. O mare parte din medici nu cunosc ca exista termenul de alopatie si semnificatia lui. Medicamentele alopate sunt acceptate ca ceva firesc, inevitabil, precum alimentele sau apa. Cand se rosteste homeopatie, aproape totdeauna apar reactii, cel mai adesea negative. Inexplicabil este faptul ca aceste reactii negative nu sunt, mai niciodata, justidficate, se manifesta in totala necunostinta .

Se impune a scoate in evidenta ca, tinand seama de legile naturii, existenta celor doua tipuri de medicamente , alopate si homeopate, este o necesitate obiectiva. Ambele  trebue sa existe, si numai ele, fiind singurele posibile, ca o concretizare ,in plan farmacologic, a fenomenului hormesis. Acest fenomen, existent in natura, exprima capacitatea substantelor de a avea, asupra organismelor vii, doua tipuri de actiuni, fazice, opuse, in functie de concentratie. Fenomenul este tradus in legea Arndt-Schulz, cunoscuta de mult timp de fiziologi si farmacologi dar, in mod inexplicabil, insuficient explorata si exploatata.

Fenomenul hormesis este expresia, in domeniul medicamentului, a unui fenomen mai larg, dualitatea, prezent in multe lucruri si fenemene care au doua stari (fete, componente) opuse, inseparabile. Dualitatea (coexistenta a doua principii sau doua elemente diferite, opuse; calitatea a ceeace este dublu sau prezinta o natura dubla), se gasste in cele mai diferite structuri si fenomene: particule elementare ale atomului (electron-pozitron), anion-cation,acid-alcalin,oxidare-reducere, pozitiv-negativ, fata interna- cea externa a membranei celulare, depolarizare-repolarizare, excitatie-inhibitie, atractie-respingere, fata-verso. Timpul are viitor si trecut. El trece instantaneu intre viitor (plus infinit) si trecut (minus infinit). Prezentul este momentul ipotetic, fara durata in timp, teoretic, al trecerii viitorului in trecut. Este dovada incontestabila a existentei efemere a tot ce exista in natura vazuta. Spatiul este definit prin trei dimensiuni, dar fiecare din acestea are doua componente inseparabile ( sus-jos, dreapta- stanga, fata- spate). Dualitatea in domeniul medicamentului exista sub forma legii similitudinii- legea contrariilor, deci homeopatie- alopatie.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea se foloseau “substante  medicinale”, in doze ponderale, precursoarele primului tip de medicamente , cele alopate. HAHNEMANN a descoperit intamplator al doilea tip de medicamente, cele homeopate.Data fiind existenta in natura a fenomenului  obiectiv hormesis, putem spune ca al doilea tip de medicamente trebuia cautat, in mod deliberat, de catre farmacologi, chiar daca nu ar fi existat descoperirea lui Hahnemann. Ca o ironie a destinului, de 200 de ani, de cand acest al doilea tip de medicamente este cunoscut, farmacologii si clinicienii alopati  se intrec pe ei insisi intr-o atitudine irationala si nu vor sa-l accepte. Aceasta desi, dupa un rationament simplu, folosirea oficiala numai a medicamentelor alopate  inseamna optarea deliberata  pentru valorificarea a jumatate din potentialul terapeutic oferit de natura si renuntarea, cu buna stiinta, la cealalta jumatate.

Este deosebit de important a sublinia ca alopatia si homeopatia s-au nascut cam in aceiasi perioada, sfarsitul sec.al XVIII-lea- inceputul sec. al XIX-lea, ca doua surori, cu origine comuna.

Ele provin din “MATERIA MEDICA” (=”substante medicinale”) stiinta  medicala care, in a doua jumatate a  sec.al XVIII-lea , studia “substantele medicinale”, majoritatea produse vegetale, mai putine substante chimice naturale si produse animale, folosite in terapia de atunci. Termenul de “medicament” nu era cunoscut.

Procesul cunoasterii a avut o evolutie normala pentru “MATERIA MEDICA”, transformata ulterior in  FARMACOGNOZIE  si  FITOTERAPIE. August Friederich Fluckiger (1828-1894), docent la Universitatea din Berna, a definit viitoarea farmacognozie. Impreuna cu farmacologul enflez Daniel Hanburg au scris un tratat de farmacognozie si Histoire des drogues d’origine vegetale (1878), ultima considerata farmacognozie in acceptiunea admisa astazi. Evolutie normala a avut si alopatia, ca stiinta a medicamentului alopat. Numai homeopatia a avut, din nefericire, o evolutie anormala, asa cum vom vedea. O rememorare a principalelor repere din istoria medicamentului ofera o ocazie deosebita de a evidentia importanta exceptionala a modului in care a fost conceputa stiinta, in general si stiintele medicale, in particular, de catre oamenii implicati in domeniul medicamentului si a rolului hotarator conferit de folosirea deliberata si inteleapta a acestor stiinte  de catre alopatie  sau refuzul folosirii stiintelor, de catre homeopatie. Rezultatul:alopatia a avut o dezvoltare impetuoasa pe toate planurile,in timp ce homeopatia s-a caracterizat mai curand prin stagnare. Mai mult, daca existenta celor doua tipuri de medicamente si terapii este o realitate logica si benefica, este de neinteles existenta atitudinii ireconciliabile la multi dintre adeptii fiecareia din cele doua tabere (“alopatia SAU homeopatia”), dublata nu rareori de ostilitate sau ,pentru altii, mai putini, o atitudine de ignorare reciproca. Ca rezultat al acestei intolerante se mai poate nota o discriminare absurda in domeniul tratamentului prin medicamente a bolilor umane si veterinare, o pierdere imensa , inestimabila, la scara intregii populatii a lumii, la capitolul sanatate.

Eseul  prezent incearca sa ofere o analiza obiectiva a evolutiei ideilor si atitudinilor, in domeniul medicamentului, de la finele sec.al XVIII-lea pana la inceputul sec. al XXI-lea si sa prezinte  unele perspective, corelate cu faptele analizate. Vom prezenta aspectele pe care le consideram mai importante, grupate pe domeniile distincte ale medicamentului:

-cunoasterea si cercetarea stiintifica

-literatura de specialitate

-invatamantul superior medical si farmaceutic

-practica medicala farmacoterapeutica

-productia si distributia medicamentului

TRECUTUL

De la finele sec.al XVIII-lea la inceputul sec. al XXI-lea.

Cunoasterea si cercetarea stiintifica

Alopatia

La finele sec.al XVIII-lea erau cunoscute ca “substante medicinale” numai produse naturale, in deosebi vegetale, mai putine minerale si animale. Erau precursorii medicamentelor alopate de mai tarziu, unele produse cunoscute  empiric, de la inceputurile existentei umane. De aceea se poate spune ca  alopatia, ca  metoda terapeutica, spre deosebire de homeopatie, nu are o data  cand a fost descoperita. Important este ca, urmand evolutia normala din toate ramurile de stiinta, alopatia a cunoscut o dezvoltare neintrerupta.

In ultimele doua secole, medicamentele ponderale au fost in centrul preocuparilor terapeutice, au avut o evolutie spectaculara, cu o permanenta si rapida dezvoltare, comparabila cu cele mai avansate domenii ale stiintei si tehnologiei si este in plina dezvoltare in prezent.

In cercetarea stiintifica alopatia a traversat mai multe etape, care s-au succedat in ordine logica, in perfecta concordanta cu stiinta si tehnologia.Progresul a pornit de la observatia ca  produsele vegetale  contin mai mult de 10 sau 20 substante chimice diferite. Dintre acestea numai putine erau responsabile de actiunea terapeutica. Iar aceste “principii active” au structuri chimice precise.

Procesul a trecut de la produsele vegetale brute la extractele lor totale, apoi la izolarea principiilor active ca substante chimice pure si utilizarea lor in terapeutica. A urmat obtinerea de substante chimice de sinteza, atat a unora naturale cat si ,cele mai multe, necunoscute in natura .Treptat, compusii organici de sinteza  au inlocuit aproape complet produsii naturali. In ultima perioada accentul in producerea de molecule noi, active farmacodinamic, este pus pe obtinerea prin biotehnologie. La remarcabila evoluitie a medicamentelor alopate au contribuit in mare masura doua grupe de specialisti in cercetarea medicamentului, farmacologi si chimisti.

O privire obiectiva asupra evolutiei alopatiei, la inceputul sec.al XXI-lea, arata o situatie contradictorie. Pe de o parte apare o dezvoltare impetuoasa,care a contribuit, alaturi de cresterea bunastarii materiale si progresul tehnic, la inbunatatirea calitatii vietii si prelungirea duratei vietii. Pe de alta parte sunt indicii evidente ale unor neajunsuri cronice, care sunt ignorate si deci nu se intreprinde nimic pentru inlaturarea lor. Colosul mondial al cercetarii alopate, nu poate scoate anual mai mult de 3-5 molecule noi, care sa reprezinte un progres stiintific real. In schimb se inmultesc ingrijorator produsele generice, simple copii. Pentru obtinerea de structuri chimice noi  se risipiesc inutil imense mijloace financiare, inteligenta si timp si se obtin substante care nu se deosebesc esential de cele existente. In grupa beta-blocante,de ex., exista peste 50 de substante active, repartizate in trei subgrupe farmacodinamice. Iar numarul preparatelor farmaceutice cu aceste substante este imens. Numai propranololul are peste 100 de preparate. Un alt aspect, la fel de negativ, este numarul mare si gravitatea efectelor adverse ale medicamentelor alopate. Aceste aspecte evident negative sunt factori care contribue direct la poluarea mediului intern al organismului uman si la existenta unei patologii medicamentoase. Amploarea fenumenului advers a determinat OMS, inca din anii 70 ai secolului trecut, sa infiinteze un Centru international pentru  farmacovigilenta si sa recomande tarilor membre realizarea unor retele nationale de farmacovigilenta. Personal, in 1981, am introdus pentru prima data in lume, intr-o carte de Farmacologie, un capitol de Farmacoepidemiologie iar ulterior  am conceput necesitatea unei  Farmacologii ecologice, care  nu poate fi decat Farmacologia homeopata (Dobrescu, 1981).

Homeopatia

Fundamentarea homeopatiei de catre Hahnemann,la sfarsitul sec.al XVIII-lea, a fost unul dintre cele mai importante momente din istoria medicinii si chiar a umanitatii, fiind vorba despre descoperirea celui de al doilea tip de medicamente, care trebue considerata ca o descoperire epocala pentru umanitate. Titlul primei comunicari a lui  Hahnemann (1989), in Journal de Hufeland (1796) a fost: ”Eseu asupra unui nou principiu privind descoperirea virtutilor vindecatoare ale substantelor medicinale”. Principiul nou era legea similitudinii. Este limpede ca Hahnemann nu a legat descoperirea sa nici de structurile organismului (anatomie), nici de functiile lui (fiziologie) ci de “substantele medicinale”,care aveau sa se numeasca, mai tarziu, medicamente. Daca se intelege acest adevar de necontestat, este absolut clar ca, din punctul de vedere al medicinii, legea similitudinii  nu poate fi decat o lege din domeniul medicamentului, deci al Farmacologiei. Nu poate exista nici un argument care sa o plaseze intr-un alt domeniu al stiintelor medicale. Este surprinzator faptul ca aceasta descoperire a celui de al doilea tip de medicamente a trecut neobservat pana in zilele noastre. Homeopatia a fost considerata de la inceput o “ metoda terapeutica”, de aici decurgand toate neajunsurile datorita carora homeopatia a avut o evolutie total nepotrivita cu valoarea ei. Pentru multi, homeopatia nici nu este o stiinta. Ea s-a inchistat in traditionalism, neexistand in istoria omenirii o alta ramura de stiinta cu o situatie comparabila. Interpretarea initiala a homeopatiei a fost potrivita nivelului scazut al cunostintelor medicale din acea epoca. De aceasta perceptie este legata si catalogarea ulterioara a homeopatiei ca “medicina alternativa”, profund gresita. Aceste interpretari au generat doua enorme gereseli si deservicii aduse stiintelor medicale si sanatatii populatiei: a) lipsirea bolnavilor de o categorie de medicamente active, deosebit de utile, cele homeopate: b)posibilitatea iresponsabila ca, in unele tari, homeopatia si medicamentele homeopate sa poata fi practicata, resp.prescrise de persoane care nu au pregatire medicala universitara. Din aceasta situatie, care are aspectul de cosmar pentru sanatatea publica, nu se poate iesi decat intr-un singur fel, recunoasterea homeopatiei ca stiinta medicala, ca Farmacologie homeopata si intrarea ei in viata societatii, cu drepturi depline, alaturi de alopatie.

De la inceput, cercetarile in homeopatie s-au facut pe omul sanatos si s-au studiat produse vegetale brute ,preparate prin tehnici specifice. A fost o noutate absoluta, care a reprezentat nasterea farmacologiei experimentale. Aceasta noutate, impreuna cu descoperirea legii similitudinii, ca o lege fundamentala, trebue considerate ca baze ale Farmacologiei homeopate de azi, puse de Hahnemann. Astfel de cercetari au continuat pana in zilele noastre. In aceiasi perioada, in care alopatia a traversat perioade succesive de progres, tinand pasul cu stiintele fundamentale si cele medicale, homeopatii nu s-au gandit si nu au acceptat sa izoleze si sa studieze principiile active vegetale, continuand folosirea extractelor brute. Din acest punct de vedere, homeopatia se afla in prezent in situatia alopatiei de la inceputul sec.al XIX-lea. Aceasta este o mare gresala. Pe de o parte, extractele totale au o compozitie complexa, cu multe substante, care difera atat calitativ cat mai ales cantitativ, in functie de locul unde au crescut plantele, perioada si ora recoltarii, conditiile de prelucrare etc.Pe de alta parte, substantele din extracte actioneaza la nivel celular si molecular, rezultand interactiuni  imposibil de cunoscut. Este de asteptat ca principiile active pure sa aiba efecte terapeutice superioare. In literatura nu exista date privind aceasta problema. O singura mentiune, in cartea lui Blajeni (1985), sugereaza justetea rationamentului nostru. Blajeni scrie:”In linii generale, remediile minerale si metalice sunt eficace mai ales in potente mijlocii si inalte, pe cand remediile animale si vegetale sunt eficace  si adesea exclusiv active mai ales in potente joase.” Se poate deduce ca remediile minerale si metalice , care sunt preparate din substante pure, sunt mai active decat cele vegetale. Homeopatilor li se poate reprosa si faptul  ca  nu au acceptat decat prea putine substante chimice de sinteza.

Cercetarile stiintifice, efectuate in proportii incomparabil mai mici, in raport cu cele alopate, au reusit totusi sa aduca dovezi obiective despre valoarea terapeutica a medicamentului homeopat. Aceste constatari duc la concluzia ca homeopatia a inregistrat mai curand o stagnare, cu mentiunea ca aceasta a fost deliberata, voita. Ceeace este mai rau, este faptul ca homeopatii nu recunosc realitatea si considera ca au o atitudine pozitiva, o victorie, desi in realitate este o imensa pierdere, extrem de greu, dar nu imposibil, de recuperat.

Literatura de specialitate

La sfarsitul sec.al XVIII-lea cunostintele despre substantele medicinale erau reunite in carti denumite “MATERIA MEDICA” (=”substante medicinale”), nume dat substantelor sau produselor , totdeauna naturale, majoritatea vegetale.

Alopatia

In a doua jumatate a sec.al XIX-lea s-a nascut Farmacologia, ca stiinta medicala complexa, independenta, cu probleme si metodologie proprii. In 1849, Rudolf Buchheim (1820-1879), nascut in Saxonia, cu doctorat la Leipzig, a infiintat prima catedra de farmacolgie la Universitatea din Dorpat ( astazi Tartu), pe teritoriul fostelor state baltice. Ca student la Leipzig a tradus cartea de farmacologie din engleza in germana, a lui Jonathan Pereira. El insusi a publicat o carte de farmacologie. Farmacologia s-a constituit ca stiinta. Ea a devenit Farmacologia  terapiei alopate. A reflectat si a inspirat permanent dezvoltarea cercetarii stiitifice alopate, realizand o unitate perfecta, soldata cu o evolutie remarcabila a intregului domeniu al medicamentului alopat.

Cunostinte despre medicamentele alopate se gasesc si in numeroase carti ale tuturor domeniilor  specializarilor medicale. In aceste carti exista capitole de terapeutica,  care preiau datele de farmacologie alopata si dezvolta aspectele de farmacoterapie. Alaturi de carti, exista numeroase reviste de Farmacologie alopata.

Homeopatia

Desi homeopatia se practica de peste 200 de ani, prin folosirea exclusiva a medicamentelor, in homeopate, pana in anul 2007, nu a existat nici o carte de Farmacologie a medicamentului homeopat. Prima carte de Farmacologie homeopata din lume este cartea noastra “Farmacologia homeopasta generala” (Dobrescu, 2007), aparuta in limba romana (2007) si in limba engleza (2008). Este in curs de aparitie editia in limba franceza. In 2009 am publicat al doilea volum, “Farmacologia homeopata.Volumul II. Aparatul respirator”. Este primul din seria capitolelor de farmacologie speciala. Prin aceste carti demonstrez ca interpretarea homeopatiei ca metoda terapeutica nu mai este valabila in prezent. Cartile mele scot in evidenta descoperirea ca homeopatia este Farmacologie homeopata, este stiinta medicamentului homeopat. Am scris aceste carti pornind de la ideea ca homeopatia, ca “metoda terapeutica”, foloseste ca instrument medicamentul homeopat, ceeace corespunde realitatii numai partial. Aceasta definitie ignora faptul ca medicamentul homeopat este conditia sine qua non a existentei homeopatiei. Realitatea obliga a pune medicamentul homeopat in centrul homeopatiei. Desi aceasta este o realitate evidenta, care nu poate fi contestata cu nici un argument, nimeni, inclusiv homeopatii cu experienta si stagii lungi, nu i-au dat atentia cuvenita, in ciuda faptului ca am semnalat-o inca din anul 1994 si in mod deosebit de la inceputul anului 2007. Aceasta observatie ne conduce imediat la ideea ca exista un al doilea tip de medicament, alaturi de cel alopat. Pasul urmator este rememorarea definitiei conceptului de medicament, mentionata la inceputul acestui eseu. Definitia este perfect valabila pentru fiecare dintre cele doua tipuri de medicamente. Concluzia se impune : medicamentul este unul singur si se concretizeaza in doua  tipuri. Cele doua tipuri au unele caractere comune si unele caractere specifice. Mai departe. Cunostintele despre medicamente sunt studiate de o ramura a stiintelor medicale, Farmacologia. Aceasta stiinta este recunoscuta in prezent  numai pentru medicamentele alopate. Spunand Farmacologie, se subintelege alopata. Potrivit gandirii logice, daca medicamentul este unul singur, cu doua tipuri concrete, realitatea impune recunoasterea existentei unei singure Farmacologii, cu doua ramuri, corespunzatoare celor doua tipuri de medicamente. Desi pare de necrezut, homeopatia s-a practicat de peste 200 de ani si nimeni nu s-a gandit ca trebue sa existe o Farmacologie homeopata. Faptul exprima clar inertia si imobilismul homeopatilor. Incepand cu anul 2007, exista o astfel de Farmacologie homeopata, prima din lume. Cartea cuprinde numai partea generala, aspectele care definesc conceptul de medicament si care sunt prezentate in paralel, pentru cele doua tipuri de medicamente. Cunostintele numeroase si complexe sunt compartimentate potrivit celor sase grupuri distincte de proprietati si caracteristici, care sunt legate de conceptul de medicament, in general si de fiecare medicament, in particular.

Cunostinte despre medicamentul homeopat se gasesc in numeroase carti, incomparabil mai putine decat cele privind medicamentul alopat. In aceste carti predomina fie aspectele de farmacotoxicologie (homeopatia propriu zisa), fie cele de farmacoterapie (homeopatia clinica).

Cartile existente cuprind intreg continutul homeopatiei. Curios este faptul ca multe dintre ele au titlul MATERIA MEDICA, inca o dovada a lipsei de imaginatie si imobilismului homeopatilor.  Ele nu au o sistematizare stiintifica a continutului, pentru ca nu a existat nici un criteriu dupa care sa se procedeze la ordonarea materialului.De aceea in majoritatea cartilor remediile sunt asezate in ordine alfabetica, la fel ca in perioada de inceput a homeopatiei. Prin aparitia criteriului farmacologic devine posibila sistematizarea materialului. In acest fel se poate considera ca s-a constituit o noua stiinta medicala, Farmacologia homeopata, sinonima cu homeopatia.

In literatura internationala exista si reviste de homeoaptie, care nu pot concura cu cele alopate , intrucat ele reflecta starea cercetarii stiintifice din homeopatie, aflata departe de cercetarea medicamentului alopat. Dureros si de neinteles este faptul ca revistele alopate de farmacologie nu accepta sa publice articole despre medicamentul  homeopat.

Invatamentul superior medical si farmaceutic

Alopatia

In facultatile de medicina si de farmacie, din toata lumea, alopatia este singura stiinta a medicamentului care se preda oficial, medicii si farmacistii fiind pregatiti sa utilizeze numai medicamentele alopate. Este o dovada trista, dar foarte concreta, ca, asa cum  spune o constatare populara, raul vine de la cap.

Homeopatia

In prezent, medicii homeopati sunt absolventi ai facultatilor alopate, pregatiti in homeopatie prin asociatii medicale homeopate. In putine tari exista facultati de medicina care organizeaza invatamant postuniversitar de homeopatie. India are facultati de medicina homeopata.

In opinia noastra aceasta este o situatie anormala, deoarece nu exista decat o singura medicina. Forurile didactice care nu admit homeopatia in facultati privesc cu indiferenta trecerea ei printre “medicinile alternative”, ignorand raul imens care se face populatiei prin aceasta atitudine. Este cunoscut faptul ca , in general, in invatamant se manifesta destul de puternic inertia, spiritul conservator. In domeniul pe care-l discutam aceasta inertie a depasit de mult limitele intelepciunii si ale pragmatismului. Cu atat mai mult cu cat este vorba de un domeniu al vietii. Se omite ideea fundamentala ca viata inseamna innoire permanenta.De unde rezulta ca stagnarea inseamna regres.

Cu regret se poate spune ca  homeopatia si cu ea intreaga omenire, au suferit de doua ori consecintele negative ale inertiei si conservatorismului. O data din partea homeopatilor, care s-au opus si se opun cu tarie asimilarii cunostintelor medicinii moderne si a doua oara, din partea alopatilor, care au condamnat si continua sa condamne homeopatia.

Practica medicala farmacoterapica

La sfarsitul sec. al XVIII-lea tratamentele medicale implicau tehnici ca  diminuarea sangelui prin lipitori, purgarea prin clisme si  laxative, emetice, gargarisme, cataplasme, emoliente, diaforetice etc. Rezultatele terapeutice erau slabe, adesea nesemnificative, frecvent producandu-se evolutia naturala a unei boli.

Alopatia

In conditiile mentionate, la sfarsitul sec. al XVIII-lea, aparitia homeopatiei a reprezentat un important pas inainte, rezultatele terapeutice ale homeopatiei depasind evident pe cele alopate. Un exemplu. Royal London Homeopathic Hospital, fondat in 1849, cu 25 paturi, a fost curand  solicitat in cursul unei epidemii de holera. Mortalitatea aici a fost de 16% , iar in alte spitale londoneze 53%.(Boiron, 2007). Treptat, prin dezvoltarea alopatiei si stagnarea homeopatiei, situatia s-a schimbat radical. In prezent, in tarile dezvoltate, practica medicala foloseste tratamentele cu medicamente alopate , in exclusivitate in spitale si in majoritatea cazurilor in ambulator. In aceste tari medicamentele reprezinta peste 99 % din piata farmaceutica.

Homeopatia

Consultatiile medicale homeopate sunt acordate numai bolnavilor care le solicita personal, de la medici homeopati. Acesti bolnavi reprezinta un procent neinsemnat, la scara intregii populatii. De aceea piata farmaceutica a medicamentelor homeopate reprezinta numai  0,3 % din totalul mondial.

Productia si distributia medicamentelor

Alopatia

La inceputul perioadei analizate “substantele medicinale” erau preparate in cabinetele medicilor si in farmacii. Treptat, au aparut laboratoare farmaceutice specializate in prepararea formelor farmaceutice.Laboratoarele au crescut in dimensiuni si in competente, au asimilat cele mai avansate tehnologii si au devenit producatori  farmaceutici industriali. Marii producatori si-au organizat laboratoare proprii de cercetari, devenind factorul principal in descoperirea de noi medicamente originale, detinatori de patente. In prezent, in lume sunt circa 20 de astfel de producatori, care sunt si singurii realizatori de molecule noi, originale. Pe langa acestia, exista in  multe tari, zeci sau sute de producatori farmaceutici, care produc medicamentele nepatentate, asa zisele  generice.

Distributia medicamentelor alopate se face prin retele de depozite, la nivel national si international si prin farmacii comunitare ( de circuit deschis) si de spital.

Homeopatia

Etapele au fost, in general, asemanatoare cu ale alopatiei, cu deosebirea ca dimensiunile activitatilor si fortele implicate au fost incomparabil mai mici. Este important de subliniat ca domeniul productiei de medicamente este singurul, din cadrul homeopatiei, in care evolutia a fost comparabila cu a alopatiei..Aceasta s-a datorat catorva personalitati remarcabile, din Franta, Germania, India, care au realizat unitati producatoare de medicamente homeopate, la scara industriala, a caror dotare tehnologica, organizare si productie este intru totul comparabila cu ale celor mai moderne unitati alopate. Distributia medicamentelor homeopate se face prin farmacii mixte, uneori prin farmacii homeopate. Medicamentele homeopate nu se distribue in spitale.

PREZENTUL

La inceputul sec.al XXI-lea domeniul medicamentului ofera oglinda complexa a evolutiilor din secolele anterioare.

Aspecte  pozitive

-Exista doua categorii de medicamente , bine conturate, alopate si homeopate, recunoscute de autoritatile de specialitate internationale (Organizatia Natiunilor Unite – ONU, prin Organizatia Mondiala a Sanatatii – OMS  si Uniunea Europeana – UE, prin Agentia Europeana de Evaluare a Medicamentelor – EMEA ) si de autoritatile nationale ( Agentia Nationala a Medicamentului –   ANM)

-Exista norme internationale si nationale care asigura calitatea, eficacitatea si siguranta celor doua categorii de medicamente. Trebue subliniat ca normele existente nu fac deosebire semnificativa  intre cele doua categorii de medicamente, alopate si homeopate.

-Exista norme privind buna practica de fabricare a medicamentelor (GMP), circulatia si distributia lor..

-Exista unitati specializate pentru fabricarea, controlul, depozitarea si distributia celor doua tipuri de medicamente.

-Nu exista, in nicio tara, societati stiintifice sau asociatii profesionale ale alopatiei, care nici nu ar avea justificare.

Aspecte negative

-Exista, la nivelul universitatilor de medicina si de farmacie o discriminare evidenta, ilogica, inadmisibila intre cele doua categorii de medicamente, alopate si homeopate. Primele au regim preferential din toate punctele de vedere, cele homeopate sunt tratate ca tolerate, fara a fi considerate medicamente adevarate sau sunt total ignorate.

-Medicamentele alopate  sunt invatate in facultatile de medicina si de farmacie, care predau o singura Farmacologie, pe cea alopata. Nu exista decat o singura carte de Farmacologie homeopata, aparuta in 2007. Homeopatia nu se preda in facultatile de medicina.

-Absolventii facultatilor de medicina , devenind practicieni, au la dispozitie pentru tratarea bolnavilor pe care-i ingrijesc, o singura categorie de medicamente, pe cea alopata.

-Aceasta anseamna ca autoritatile universitare practica o discriminare a populatiei, la nivel global, un atentat in masa, la sanatatea populatiei, lipsind-o deliberat de  posibilitatea de a beneficia de efectele favorabile ale medicamentelor homeopate.

-Mai putin de 0,5 % din populatie, care solicita consultatii din partea medicilor homeopati, apeleaza la medicamentele homeopate.

-Exista, in numeroase tari, rareori una, adesea  mai multe societati si asociatii de homeopatie si organizatii similare internationale, care isi imagineaza priopriile programe, insuficient fundamentate stiintific.

-In unele tari, prevalandu-se de faptul ca homeopatia este considerata “medicina alternativa” si “ medicina complementara”, exista societati si asociatii de homeopatie infiintate, conduse si deservite de persoane care nu au calificare medicala si care au facut din homeopatie un obiect de activitate comerciala.

Aspectele  prezentate mai sus reprezinta parti ale unui bilant care, privit de pe pozitii de gandire logica, obiectiva, in folosul oamenilor, este categoric negativ. Indiferent de cauzele care au generat si mentin situatiile aberante existente, aceste situatii sunt o rusine pentru conditia umana, pentru o societate care a atins cote inalte ale civilizatiei materiale dar permite persistenta unor forme de gandire primitiva. Anomaliile frecvente semnalate reies clar in evidenta daca analizam homeopatia de pe pozitiile Farmacologiei, ceeace am realizat in cartea “FARMACOLOGIA HOMEOPATA  GENERALA “’

PERSPECTIVE

In sec.al XXI-lea , in domeniul medicamentului, exista doua posibilitati:

a). Mentinerea situatiei existente si a tendintelor deja afirmate. Aceasta inseamna persistenta antagonismului si rivalitatilor artificiale dintre alopatie si homeopatie si un progres relativ lent privind ingrijirea sanatatii populatiei cu medicamente alopate, alaturi de continuarea stagnarii homeopatiei.

b).Acceptarea noii viziuni asupra homeopatiei si Farmacologiei, cu consecinte importante, complexe, pe multiple planuri.

Cunoasterea si cercetarea stiintifica

Am comentat deja existenta fenomenului hormesis. Cele doua tipuri de actiuni ale unei substante reprezinta doua parti complementare ale unui intreg. Terapeutica actuala, prin folosirea aproape exclusiva a alopatiei, beneficiaza numai de jumatate din potentialul curativ oferit de natura. Folosirea, in egala masura, a medicamentelor homeopate, ar insemna folosirea intregului potential disponibil.

Concret, acest lucru se poate realiza prin cresterea ponderii cercetarilor de homeopatie. O parte din fondurile destinate cercetarilor alopate pentru cresterea inutila a numarului moleculelor noi, cu actiuni farmacodinamice cunoscute, poate fi redirectionata pentru cercetarea patogeneziilor existente in dosarele  toxicologice ale medicamentelor originale alopate, mii de substante de sinteza din terapeutica alopata. Se vor descoperi zeci, poate sute de medicamente noi, cu efecte terapeutice neasteptate, evidente, semnificative, utile in multe boli care in prezent nu au nici un tratament sau care au tratamente nesatisfacatoare. Cercetarea homeopata trebue sa se modernizeze radical si sa recupereze handicapul de peste 200 de ani. Treptat, trebue sa se renunte la patogeneziile si medicamentele obtinute din extracte totale si inlocuite cu patogenezii si medicamante  care contin o singura entitate chimica, atat de natura vegetala cat si de sinteza chimica sau de biotehnologie. In efectuarea noilor patogenezii, care trebue concepute ca lucrari de cercetare stiintifica pe om,  trebue sa se utilizeze experienta alopatiei, exprimand cantitativ simptomele, efectuand obligatoriu calcule statistice si retinand, pentru farmacologia homeopata, numai pe cele semnificative  statistic.

Nu in ultimul rand se impune actualizarea si normalizarea limbajului. Urmand exemplul alopatiei, termenul “homeopatie” ar trebui sa fie utilizat numai in sensul general, de doctrina, de metoda terapeutica, opozabil termenului “alopatie”, sau ca atribut. El ar trebui inlocuit cu “Farmacologie homeopata” si cu “medicament homeopat”.

Societatile si asociatiile de homeopatie ar trebui sa-si schimbe numele in societati de Farmacologie homeopata, avand preocupari corespunzatoare denumirii.

Toate societatile si organizatiile care se ocupa de Farmacologia homeopata sa aiba personal cu calificare medicala corespunzatoare. Societatile si organizatiile care se ocupa in prezent de homeopatie dar nu au personal medical, sa fie desfiintate.

Literatura de specialitate

In 2007 am publicat Farmacologia Homeopata Generala. Cartea  reprezinta o descoperire  noua privind  homeopatia si anume HOMEOPATIA = FARMACOLOGIA HOMEOPATA. Aceasta poate fi considerata  ca o descoperire epocala, cu o valoare apropiata de cea a lui Hahnemann. Ea aduce contributii originale in domeniul medicamentului, care, daca vor fi aplicate,  vor contribui la unele schimbari de fond ale domeniului, cu mari beneficii pentru sanatatea populatiei. Aceasta  descoperire are doua componewnte  si impune doua atitudini noi, novatoare si anume:

-redefinirea homeopatiei

-redescoperirea homeopatiei.

Pentru redefinirea homeopatiei pornesc de la definitia clasica, existanta de peste 200 de ani, care considera homeopatia ca o “ metoda terapeutica”,ignorand faptul ca esenta homeopatiei este medicamentul homeopat si ca acesta, ca orice medicament, are sase categorii de insusiri, mentionate in acest articol.Aspectul terapeutic reprezinta numai o parte din cunostintele complexe ale homeopatiei.. Deci definirea homeopatiei ca metoda terapeutica cuprinde numai partea din homeopatie care ar putea fi numita homeoterapie sau farmacoterapie homeopata. Homeopatia, in complexitatea ei este sinonima cu Farmacologia homeopata. Important este ca , fiind Farmacologia medicamentului homeopat, homeopatia este o stiinta medicala. Aceasta  fiind realitatea, considerarea homeopatiei ca “medicina alternativa” este o aberatie, mai ales daca se tine seama, in plus, ca medicina este una singura, ca, in principiu,  nu pot exita “medicini alternative”. Redefinirea homeopatiei ca Farmacologie homeopata scate in evidenta si un alt aspect esential si anume ca Farmacologia homeopata este Farmacologia ecologica. Ea ofera posibilitatea tratarii tulburarilor organismului fara a polua mediul intern al acestuia.

Redescoperirea homeopatiei este a doua consecinta a noii viziuni. Propun o a doua varianta a legii similitudinii, care sa completeze legea clasica. Hahnemann a conceput legea

fundamentala a homeopatiei pe baza observatiilor la nivelul intregului organism.Era singura modalitate posibila in acel timp, concordanta cunostintelor medicale ale epocii. In opinia mea aceasta lege reflecta “homeopatia vizibila” si este numai o parte a realitatii. O alta parte a realitatii, care a fost ignorata de peste 200 de ani, o semnalez acum, la inceputul sec.al XXI-lea. Simptomele descrise de Hahnemann, la nivelul organismului intreg, reflecta fenomene intime,  produse la nivel celular si molecular. Este  logic ca legea similitudinii sa aiba un corespondent la nivel celular si molecular. Aceasta este esenta homeopatiei, originea fenomenelor vizibile. Aceasta varianta  reflecta   ceeace numesc “homeopatia profunda”.

Aparitia primei carti de Farmacologie homeopata generala va trebui urmata de primele carti de Farmacologie homeopata speciala, care sa cuprinda prezentarea medicamentelor homeopate, cu date definitorii individuale, grefate pe schema generala. Va fi o lucrare deosebit de dificila, nu mai dificila decat cea care a condus la aparitia primelor carti de Farmacologie alopata. Va fi necesara  filtrarea  atenta, competenta, a bogatului material existent in cartile de Materia Medica si revistele de homeopatie din ultimii 2oo de ani. Dupa aparitia acestora vor urma, firesc, volume imbunatatite.

Am elaborat deja si am tiparit un prim capitol din partea speciala, “Farmacologia homeopata. Volumul II. Aparatul respirator”, care este la dispozitia celor interesati. Sper  sa pot elabora, in continuare si celelalte capitole  ale partii speciale.

Invatamantul superior medical si farmaceutic

Alaturi si impreuna cu cercetarea stiintifica si cu practica medicala, invatamantul superior  medical si farmaceutic  ar putea reprezenta unul dintre cei trei piloni fundamentali pentru schimbarea radicala a situatiei din domeniul medicamentului si terapiei. Conditia esentiala este introducerea Farmacologiei homeopate in curricula tuturor facultatilor de medicina si de farmacie. Pentru inceput, intrucat exista numai o carte de Farmacologie homeopata generala, acest capitol ar putea fi introdus obligator, alaturi de Farmacologia alopata. Partea speciala a Farmacologiei homeopate, pentru care nu exsita inca o carte tiparita, ar putea fi predata optional, folosind cartile de homeopatie existente. In perspectiva si cat mai curand posibil, intreaga Farmacologie homeopata ar trebui predata ca disciplina obligatorie, astfel incat, orice absolvent al unei facultati de medicina sa fie capabil sa prescrie, in egala masura, fara discriminare, atat medicamentele alopate cat si pe cele homeopate, condus exclusiv de considerente de ordin stiintific, terapeutic.

Practica medicala

Din cauza pregatirii in facultate numai in domeniul Farmacologiei alopate, in prezent medicii practicieni comit o foarte mare nedreptate sociala, la scara intregii planete. Aceasta anomalie flagranta va trebui sa dispara la un moment dat, ea nu mai poate continua la infinit. Folosind in egala masura, atat medicamentele alopate cat si homeopate, se obtin:

-inlaturarea barierelor artificiale dintre alopatie si homeopatie, cu imbunatatirea performantelor ambelor

-largirea posibilitatilor terapeutice cu medicamente, permitand populatiei din toata lumea sa se bucure de beneficiile homeopatiei

-gasirea de noi solutii terapeutice pentru unele boli care, fie nu au tratament satisfacator fie sunt intratabile

-introducerea, in practica terapeutica, a unor masuri reale de farmacologie ecologica. Acest concept, aplicat in practica curenta, aduce beneficii mari pe doua planuri: a).bolnavilor, care fiind tratati cu medicamente homeopate, vor fi scutiti de poluarea propriului lor mediu intern prin substante chimice straine; b).mediului inconjurator, care va fi mai putin poluat prin scaderea productiei de substante chimice nocive. Acest al doilea aspect nu trebue sa ingrijoreze pe producatorii de medicamente alopate. Productia acestor medicamente va scadea, dar in egala masura va creste productia de medicamente homeopate. ACESTEA VOR FI  REALIZATE IN ACTUALELE FABRICI  ALOPATE, CARE VOR DEZAFECTA O PARTE DIN CAPACITATILE LOR DE PRODUCTIE SI LE VOR REORGANIZA PENTRU PRODUCTIA DE HOMEOPATE, INCOMPARABIL MAI PUTIN POLUANTE. Prin aceste actiuni ar aduce un dublu serviciu umanitatii ( mediului inconjuratoir si tuturor oamenilor de pe globul terestru), fara a-si prejudicia propriile venituri. In plus, ar fi o dovada  a triumfului spiritului uman de altruism si de respect al aproapelui si naturii si a infrangerii nepasarii si egoismului.

CONCLUZII

Alopatia si homeopatia  s-au nascut din “Materia Medica”, in aceiasi perioada, cu peste 200 de ani in urma.Ele sunt singurele metode terapeutice posibile, care folosesc medicamente. Conceptul de medicament este unul singur. El este concretizat in doua tipuri de medicamente, alopate si homeopate.Evolutia celor doua tipuri de medicamente a fost complet diferita. In privinta instrumentului terapeutic, medicamentul alopat s-a dezvoltat continuu. S-a inceput cu plante intregi si extracte totale, apoi s-au obtinut principiile active prin extractie, ulterior prin sinteza. S-a trecut la substante chimice de sinteza, care au inlocuit in mare parte substantele naturale. In prezent se pune accentul pe substante obtinute prin biotehnologie. Homeopatia a ramas la medicamentul initial, obtinut din extracte totale. In domeniul metodelor de cercetare , alopatia s-a bazat pe Farmacodinamie, ajungand la cunoasterea mecanismelor de actiune la nivel celular si molecular. Homeopatia s-a bazat pe Toxicologie si a ramas la exprimarea simptomelor la scara organismului intreg, ca in perioada initiala. In domeniul preparatelor farmaceutice, alopatia a asimilat procesele tehnologice moderne si a diversificat formele de administare. Homeopatia s-a  mentinut la acelasi nivel cu alopatia in privinta tehnologiei farmaceutice.

Analizand homeopatia de pe pozitiile Farmacologiei, singurele justificate, se deduce ca  atat alopatia cat si homeopatia au gresit in atitudinea lor una fata de alta. Relatia logica dintre ele este complementaritatea, ceeace impune o convietuire armonioasa, pe baza unei reconcilieri justificata stiintific.

Concluziile privind pozitia celor doua tipuri de medicamente reies,ca o necesitate obiectiva, din trecerea in revista a etapelor principale din istoria medicinii si medicamentului.

ISTORIA  MEDICIII

Etape

Medicina Terapeutica

 


Morfologica

 

(nivel macro)

Materia medica

 

(Ethnobotanica)

Fiziologica

 

(nivel substanta)

Alopatia

 

-Nivel substanta

-Farmacologia substantelor

-Instrument de aplicare:substanta

-Instrument de cercetare-Chimia

Informationala

 

(nivel informational)

Homeopatia

 

-Nivel informatia

-Farmacologia informatiei

-Instrument aplicare-medic.homeopat

-Instrument cercetare-Fizica atomica,mol.

Pe palierul medicinii se observa evolutia logica a cunoasterii, de la structuri la functii si la mecanismele intime, de la scara macro la cea micro si mai profund, pana la esenta, la nivel informational. Pe palierul terapeuticii este normal sa se mearga pe aceleasi secvente. Terapeutica a tinut pasul in primele doua etape, in care un aport deosebit l-au adus botanica si chimia, ajungandu-se insa numai pana la nivelul substantei. Pentru farmacologia informatiei cercetarile fundamentale trebue sa recurga la metodele fizicii atomice si moleculare, ale fizicii electromagnetismului, rezonantei etc. Cu acestea se poate spera sa se elucideze mecanismele medicamentelor homeopate, mult oontroversate.

Aparitia noii viziuni asupra Farmacologiei este un moment istoric in viata umanitatii, careia i se ofera imbunatatirea substantiala a ingrijirii sanatatii, prin existenta unei singure Farmacologii, cu doua ramuri, alopata si homeopata.

HOMEOPATIA este FARMACOLOGIA HOMEOPATA si este  Farmacologia viitorului ,intrucat este Nanofarmacologie, Farmacologie ecologica, Farmacologia informatiei. Pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare corespunzator secolului nostru, trebue sa se produca renasterea ei prin:

-Homeopatii trebue sa iasa din pozitia actuala de la marginea medicinii, de tolerati pentru ingrijirea bolnavilor si sa lupte pentru a cuceri o pozitie egala, sub toate aspectele, cu ale oricarui medic practician.

-Autoritatile competente, nationale si internationale, sa scoata  in mod oficial, homeopatiua din categoria ? medicina alternativa ? si ? medicina complementara ? , sa o recunoasca oficial ca Farmacologie homeopata, stiinta medicala a medicamentului homeopat si sa interzica prin legi si alte acte normative, practicarea homeopatiei de persoane care nu au calificare medicala. Homeopatia sa fie considerata,nici mai mult nici mai putin,egala alopatiei. In acest sens este obligatorie introducerea homeopatiei ca stiinta de studiu in facultatile de medicina din toata lumea, ceeace nu se poate realiza decat sub forma Farmacologiei homeopate.

-Revizuirea conceptului de unicism prin pastrarea termenului numai pentru ceeace este, cu adevarat, unicism, pentru medicamentele homeopate preparate dintr-o singura substanta, chimic pura. Pentru medicamentele homeopate preparate in prezent din tincturi vegetale sau din sucul de plante, inlocuirea lor treptata  cu alte medicamente, preparate din cate un singur principiu activ al unei plante.

-Analiza comparativa, de catre specialisti recunoscuti si obiectivi,  a avantajelor si dezavantajelor Farmacologiei homeopate, sub aspectul ei de Nanofarmacologie, in comparatie cu medicamentele obtinute prin nanotehnologiile moderne. S-ar putea ajunge la concluzia ca Nanofarmacologia homeopata ofera avantaje evidente, ceeace ar duce la indreptarea eforturilor de cercetare in domeniul ei si evitarea  unei risipe inutile de fonduri, cheltuieli financiare si timp, din partea comunitatii internationale.

-Cercetarile  terapeutice trebue sa se faca folosind experienta alopatiei, cu accent pe criteriile de includere si de excludere din loturi, pe cuantificarea rezultatelor si prelucrarea lor statistica;

-Patogeneziile clasice trebue concepute ca lucrari de cercetare stiintifica, cu cuantificarea efectelor si finalizate cu calcule statistice;

-Introducerea de noi remedii pe baza legii similitudinii la scara celulara si moleculara, descoperita de Dobrescu.

-Introducerea de cercetari pentru studierea fenomenului de reversibilitate a unor boli cronice,degenerative,care raspund favorabil tratamentului homeopat (fibrom uterin, fibromastoza, chist ovarian, ateroscleroza).

-In asistenta medicala, medicamentul homeopat trebue sa ocupe un loc egal cu cel alopat, atat in medicina ambulatorie cat si in spitale.

Desigur, aceste modificari se vor impune ca o necesitate obiectiva. Nu este insa indiferent daca se vor produce in 10 sau in 50 de ani.Intrucat este direct interesata, societatea poate interveni intr-o maniera hotaratoare, prin infiintarea unui INSTITUT INTERNATIONAL DE FARMACOLOGIE HOMEOPATA, prin contributia organismelor internationale si a unor asociati particulari.

BIBLIOGRAFIE

BLAJENI C.A. (1985), Homeopatia.Teorie si practica,Bucuresti,Editura Litera, 394.

BOIRON C. (2007), L’Avenir de l’homeopathie, Paris, Albin Michel, 132

DOBRESCU D. (1981),Farmacoterapie,Bucuresti,Editura Medicala,183-195

DOBRESCU D. (2007), Farmacologie homeopata generala,Bucuresti, Editura Minesan

GRIGORESCU E.,SILVA F.,De la Ednomedicina la Fitoterapie, Iasi, Editura Spiru Haret, 1997.

HAHNEMANN  S. (1989), Traite de Metiere Medicale,Paris, Edition Similia

Explore posts in the same categories: Homeopathic Pharmacology

Tags: ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

3 Comments on “MEDICAMENTUL IN SECOLUL AL XXI-lea ( 2 )”


  1. It’s difficult to find knowledgeable people for this subject, but you seem like you know what you’re talking about!
    Thanks

  2. green smoke Says:

    i couldn’t agreee more with your thoughts on electronic cigarette cartridges. I have used many different types of e cig normally the cheapest i possibly could find however thought obtaining flavored smoking liquid in your mouth was a normal part of using these. I foudn the green smoek due to this website and can’t belive teh diofference.
    The high quality is obvious make up the this appear but its the amount of vapor that basically make
    you understand how good they are. I feels like you are smoking a real e
    cigarette. i guess thats why they think of it as the steam
    monster.


  3. I have read some good stuff here. Certainly worth bookmarking
    for revisiting. I

    wonder how much effort you put to make such a fantastic

    informative site.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: